Locul de pe Allianz Arena Munchen din care s-a trăit cel mai greu România – Ucraina 3-0 a fost sectorul celor care le-au dat suflet, celor alături de care își împart sufletul și al celor cărora le-au dat suflet fotbaliștii din Generația de Suflet a lui Edi Iordănescu. Sectorul părinților, soțiilor, fraților și copiilor acestor fotbaliști care ne-au făcut iarăși mândri și fericiți.
În prelungirea Zidului Galben tricolor din peluză, care a cucerit Europa, pe primul inel din tribună, acolo au tremurat, au suferit, au plâns și au cântat tatăl lui Vali Mihăilă, soția și copiii lui Drăguș, Niță sau Florinel Coman, familia Drăgușin, rudele lui Burcă sau Bîrligea… Toți tricolorii, reprezentanți prin sânge și inimă, alături de frații lui Edi Iordănescu și fiul mijlociu al selecționerului.
ProSport este singura publicație care a avut acces în sectorul de suflet din Allianz Arena.
Cum am trăit meciul România – Ucraina 3-0 aici și ce imagini video & foto zguduitoare vor rămâne pentru istorie? Descoperă un reportaj în exclusivitate printre râuri de lacrimi din partea tuturor.
Cu o oră înainte de startul partidei România – Ucraina 3-0, sectorul din prelungirea peluzei românești, primul inel din tribună, a început să se umple.
Dacă fotbaliștii lui Edi Iordănescu au știut să stea impecabil pe teren, cu părinții, soțiile și apropiații a fost ceva mai dificil, în tribună 🙂 Amețiți de emoție, cu copii mici în brațe, sub soarele pătrunzător, se salutau din priviri, unii se îmbrățișau, căutându-și locul, copleșiți, în sectorul de suflet.
Pe spatele tricourilor, numele reprezentantului din teren la cei mai mulți, firește.
Când jucătorii au ieșit la încălzire, în costume, oftaturi prelungi, lacrimi în ochi și o tăcere stranie a învăluit zona aceasta de stadion. Puteai atinge cu pleoapele un cer diferit, compus din dragoste, teamă și convingere, deasupra familiilor!
Din primul minut al meciului și până la final, sectorul s-a transformat total. Neașteptat, incredibil! A devenit o armată veritabilă, unită de sacrificii și devotament! De parcă și ei, părinții, frații, soțiile, copiii, ar fi stat în cantonamentul lor, precum, tricolorii!
O chimie aparent inexplicabilă, dar atât de firească, până la urmă! Au strigat non-stop la unison, au urlat și au sfâșiat perdelele de aer cu palmele deschise sau pumnii strânși.
Șef de galerie, în fața sectorului, unul din frații lui Edi Iordănescu! Purtând un tricolor uriaș, trăind numai în buza terenului victoria.
Ca și cum ar fi sărit oricând, la nevoie, să dubleze apărarea noastră ori să completeze presingul!
Golul de 1-0 al lui Stanciu a dezlănțuit sectorul. Cu lacrimile dezlănțuite peste privire, unul din părinți întreabă, nu i-ar veni a crede că am deschis scorul. „Stanciu? Stanciu? E Stanciu, nu?”
De la 1-0 și până la finalul ultimei secunde din prelungiri, fiul mijlociu al lui Edi Iordănescu nu s-a oprit din plâns! Îmbrăcat într-un tricou albastru, puștiul a pus capul pe balustrada de la marginea gazonului. Și a hohotit rugându-se neîncetat.
Reușitele lui Răzvan Marin și Drăguș l-au făcut să ridice fruntea și să-și îmbrățișeze unchii. Dar lacrimile nu s-au oprit vreo clipă!
Cine n-a plâns?! Tatăl lui Vali Mihăilă s-a așezat aproape în genunchi și a prohodit cu lacrimi. Lângă el, o apariție-surpriză, cu obrajii șiroind. Steliano Filip, fundaș al României la EURO 2016! Purtând tricoul cu autograf al lui Adrian Mutu, de la EURO 2008!
Kasia, fetița lui Florinel Coman, a ațipit până la 1-0 în brațele Ioanei Timofeciuc. Are doar doi ani. La golul lui Stanciu, s-a trezit brusc și a început să aplaude agitată minute în șir, cucerindu-i pe toți cei din jur!
Apoi… a adormit la loc sub soarele bavarez de pe Allianz Arena. Iar scena s-a repetat la celelalte două goluri tricolore 🙂
În sectorul acesta, fiecare din teren era copilul ori fratele tuturor. La schimbarea lui Nicolae Stanciu, pe final de meci, i-au scandat numele împreună ca și cum unul dintre fii și-a făcut admirabil datoria și intră altul în locul său.
Reunirea cu eroii din iarbă după fluierul final a fost copleșitoare.
Cu mâinile cu care a scos tot ce era de scos, căci restul au blocat colegii lui din apărare, Florin Niță îmbrățișează plângând.
Denis Drăguș, în ipostaze care vor rămâne ca reper pentru cei care n-au trăit ziua aceasta sau nu vor crede că ne-am simțit o zi stăpânii lumii după decenii de amânări și sacrificii fără finalitate.
Dar poza-simbol pentru tot ce s-a întâmplat în sectorul de suflet am îndrăzni să credem că e alta. Cea de mai jos.
Drăguș, cu capul acoperit în îmbrățișare de tricolorul purtat de fratele selecționerului. Soția atacantului, lângă el. Iar sub bolta drapelului, un puști cu ochii zguduiți de plâns, fiul mijlociu al lui Edi Iordănescu. Parcă apărat și eliberat de albastru-galben-roșu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER